Sărbătoarea Rusaliilor, alegeri euro-parlamentare, câştigarea marelui premiu la loto. Cam asta s-a întâmplat duminică. Aş vrea să vorbesc puţin despre alegerile euro-parlamentare, până la urmă rezultatul lor m-a determinat să scriu acest post.
Am vrut să tratez politicienii cu aceeaşi indiferenţă cu care au tratat ei campania electorală. Am fost oarecum interesat şi am urmărit şi la radio şi la TV mesajele transmise de politicieni. Sincer, m-a interesat mai mult să studiez comportamentul nonverbal, să pun în aplicare anumite tehnici pe care le-am învăţat la un curs de profil, dar am fost atent şi la ceea ce se spune (tocmai pentru a corela cu gesturile). Superficialitatea mesajelor transmise (de fiecare, parcă erau toate făcute după acelaşi concept) m-a determinat să tratez şi eu cu acelaşi dezinteres ziua alegerilor, cu care m-au tratat ei pe mine, ca şi alegător, adică să nu particip. Eram foarte hotărât să fac asta, să rămân membru al „mişcării 70%”, adică acei 70% din electorat care nu se prezintă la vot. Până vineri seara.
Atunci am primit un telefon de la un vechi prieten. Un prieten de care mă leagă multe amintiri frumoase şi care mă ajutase de multe ori, când am avut nevoie. Nu am ştiut că s-a implicat în politică în ultimul timp, am aflat că primise recent un post de „director de deconcentrate” (pe criza asta – mana cerească), şi care „avea nevoie de votul meu”. M-a sunat şi mi-a spus, printre altele: „Mihai, am nevoie de votul tău, dacă poţi, te rog să mă ajuţi”. A fost cel mai sincer mesaj politic pe care l-am auzit în toată campania.
M-a determinat să merg la vot şi să votez partidul pe care îl reprezenta.
Seara, la afişarea rezultatelor de la exit poll-uri am trăit o mare dezamăgire. „Doi români şi patrioţi care vor scăpa ţara de hoţi” , adică WC Tudor şi Jiji vor merge „de mână” în Parlamentul Europei. Am văzut şi o declaraţie a lui Becali, imediat după, ceva de genul: voi merge cu avionul meu personal, eu nu stau ca şi ceilalţi după curse de linie… în 5-6 luni voi vedea dacă-mi place acolo, dacă nu voi renunţa…
Se spune că un popor are conducătorii pe care îi merită. Cine ne reprezintă… Chiar asta merităm?
Am mai avut un sentiment asemănător la prezidenţialele din 2000. Eram student şi direct interesat de „viitorul României”. Atunci, în turul 2 a mers Iliescu cu … Valium Tudor, care a obţinut 35%. Chiar ăsta să fie gradul de prostie în românia?
Şi atunci, ca şi acum… am început să consult cu mare interes http://www.emigrare.info/
Mihaiko's Blog 