(ne) trece vremea…?

 

Am trăit zilele trecute o experienţă interesantă.  

 M-am întâlnit cu o persoană pe care nu am mai văzut-o de mai bine de 15 ani. În memoria mea a rămas întipărită imaginea acelei persoane (un fost profesor) exact ca şi acum 15 ani: un bărbat în jur de 40 de ani, încă „bine”, fost sportiv de performanţă, într-o formă fizică excelentă, cu o energie debordantă, mereu vesel şi plin de viaţă. Acest lucru îmi era imprimat în minte şi îl asociam cu numele lui ori de câte ori îl mai citeam în publicaţii sau îl auzeam menţionat în vre-o discuţie.

L-am întâlnit întâmplător, acum câteva zile şi am rămas foarte surprins. Cei 15 ani de când nu l-am văzut, au trecut foarte greu peste el. Deşi ochii îi sunt aceeaşi, zâmbetul îi este şi acum mereu pe buze, totuşi fizionomia şi postura corpului îl apropie de 60 de ani. Un fenomen normal, aş putea spune, nici nu ar mai avea cum să arate ca de 40 de ani, după o aşa perioadă.

Totuşi pe mine m-a surprins, pentru că l-am comparat cu bărbatul din mintea mea. El, pentru mine, era asociat cu o imagine mentală a unui om de 40 de ani, încă tânăr. Aceea imagine nu a „îmbătrânit”, a rămas aceeaşi. Am fost surprins că aceea imagine nu mai corespunde realităţii,

sau … realitatea nu mai corespunde imaginii?

Am reflectat  puţin şi am încercat să-mi asociez numele meu cu o imagine. Persoana mea ce imagine mentală are în memoria mea? Este cea de mire din DVD-ul cu „Nunta Noastră”, fotografia din CV sau cea mai recentă fotografie…?

M-ă gândeam la lucrurile acestea şi mi-am readus în memorie perioada din viaţa mea de acum 15 ani, încă eram marcat de întâlnirea cu profesorul. Mi-am reamintit activităţile din acea perioadă, prietenii, cunoştinţele, chiar şi locuri sau evenimente. Ajuns acasă am căutat un album cu fotografii mai vechi, am găsit chiar şi una cu profesorul (era exact aşa cum era păstrat şi în memoria mea) şi m-am revăzut şi pe mine, în diferite ipostaze. Am retrăit, la nivel mental, câteva momente din aceea perioadă şi apoi… mi-a fost teamă să mă duc să mă uit în oglindă.

Dacă realitatea nu o să corespundă cu ceea ce este imprimat în mintea mea?

Pentru prima dată în viaţa mea m-am gândit că, poate, am îmbătrânit şi eu puţin…

 

 

sau

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s