Eternal sunshine of the spotless mind

 

 

Un film de dragoste cu Jim Carrey – Ace ventura – Detectivu lu pește nu mi se părea o idee prea intersantă. În memoria mea acest actor a rămas, cel puțin până la acest film, ca și un actor de comedie, care se scălâmbăie în toate felurile, cu o mimică și pantomimică ce îmi amintește de Stan din Stan și Bran.

Totuși a făcut un rol remarcabil, iar alături de Kate Winslet au jucat o peveste de dragoste care mi-a plăcut foarte mult…. și nu datorită faptului că am văzut-o de Sf. Valentin.

Filmul  Eternal Sunshine of the Spotless Mind este un psychological – drama cu ușoare accente science-fiction dar și o poveste de dragoste foarte reușită. O poveste din genul: dragostea învinge întotdeauna. A luat Oscar pentru scenariu în 2005 iar Kate Winslet a primit, pentru acest film, nominalizarea la Oscar pentru cel mai bun rol femin.

Joel și Clementine se întâlnesc la malul mării, este dragoste la prima vedere. Este aceea întânire care știi că îți va schimba viața, un moment pe care, atunci când îl trăiești, realizezi că toată viața ta de până atunci  a avut ca scop și s-a derulat doar ca să ajungi în acel punct.  Amândoi realizează acest lucru… Clementine, fata impulsivă, băgăcioasă, volubilă, Joel, liniștit, ușor timid, vorbește puțin… Clementine  îi și spune lui Joel: mă voi căsătorii cu tine, imediat după ce fac cunoștiință.

A doua zi dimineață hotărăsc să se mute împreună…

Apoi intră genericul  de început  și se schimbă totul.

Cei doi sunt, de fapt, un fost cuplu, care au hotărât, mai întăi ea apoi și el, să apeleze la serviciile unei firme de brainwashing, firmă care oferea servicii de ștergere din memorie a partenerului. Povestea lor de dragoste anterioară este prezentată în plin proces de erasing Clementine, când toate amintirile lui Joel legate de Clem erau șterse. Procesul se derulează backwards –  de la ultima ceartă la prima întâlnire.  Subconștientul lui Joel realizează și se opune acestui lucru, încercând să ascundă amintirile cu Clem în cele mai ascunse colțuri ale minții. Dar tehnologia…. le găsește și acolo iar când procedura se încheie Joel se trezește dimineața, cu totul alt om, fără nici o urmă de …Clem în mintea sa… și merge să se plimbe pe malul mării și întâlnește o fată de care se îndrăgostește la prima vedere…. pe Clementine.

O poveste care confirmă teoria sufletului-pereche și a persoanei predestinate, o demonstrație a declarației: chiar dacă m-aș mai naște o dată tot pe tine te-aș iubi.

Titlul filmului este un citat:

How happy is the blameless vestal’s lot!

The world forgetting, by the world forgot.

Eternal sunshine of the spotless mind!

Each pray’r accepted, and each wish resign’d …

Este din poemul lui Alexander Pope, Eloisa to Abelard, publicat în 1717, care prezintă o celebră poveste de dragoste a acelor vremuri.

Heloise, o fată de familie bună, se îndrăgostește de profesorul ei, Abelard – Peter Abelard, un celebru filosof. Cei doi chiar se căsătoresc în secret, însă familia fetei se opune relației, mergând pâna acolo încât îl castrează pe Abelard. Cei doi îndrăgostiți care știau că vor avea un copil, la propunerea lui Abelard, se retrag în 2 mânăstiri și hotărăsc să nu se mai vadă niciodată.

După 12 ani Eloise citește o scrisoare trimisă de Abelard unui prieten și pasiunea dintre cei doi se reaprinde. Are loc un schimb de 4 scrisori în care Eloise și Abelard își scriu despre esența divină a dragostei și despre tragedia lor personală. Este un dialog dureros pentru ambii parteneri iar cele  4 epistole  reprezintă, de fapt, poemul lui Alexander Pope.

Deși au murit la aproape 20 de ani distanță și au fost înmormântați în localități diferite, impresionată de povestea lor, Josephine Bonaparte îi înmormântează unul lângă celălalt, aprope 100 de ani mai târziu.

… dar astea nu sunt din film.

Nu pot să închei fără să amintesc de soundtrack-ul filmului. Binențeles că apare și celebra Oh my darling Clementine , dar tema muzicală o reprezintă piesa extraordinară, reorchestrată și interpretată de Beck (sigur îl știți cu I’m a loser babe), după o piesă a celor de la The Korgis – „Everybody’s Got to Learn Sometime” (1980). Varianta The Korgis aici.

Aici aveți aici și o variantă a piesei, în concert Queen+Zucchero, de la Freddie Mercury Tribute.

… eu prefer varianta lui Beck.

Alte articole despre acest film: aici , aici și aici .

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s