Lasă-mi, toamnă, pomii verzi… şi mai lasă-mi Parcul Natural Apuseni

„Declararea ca neconstituţională a Legii de delimitare a Parcului Natural Apuseni  întrucât aceasta încalcă dreptul la proprietate al comunelor limitrofe, despăgubirea proprietarilor şi desfiinţarea Parcului Natural Apuseni.” Este o „iniţiativă” care mă face să iau atitudine, măcar pe blog.

Detalii aici ,  aici şi aici, toate de pe bihon.ro

Cum s-a ajuns la ea:

Luna trecută, primarul PD-L-ist de Rieni a chemat la discuţii alţi primari din zona M-ţii Apuseni – Padiş, reprezentanţii Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) Cluj, Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic, ai Gărzii de Mediu, pe prefectul de Bihor, Ghilea şi pe deputatul PD-L de Bihor, Seremi.

Motivul: gândacul de scoarţă afectează masiv pădurile din zona Parcului Natural Apuseni, iar exploatarea arborilor atacaţi de acesta nu se poate face întrucât legea nu permite intervenţii în pădurile aflate în zona de protecţie din Parc.

Şi a fost găsită imediat soluţia: „desfiinţarea Parcului Natural Apuseni”.

Ce se ascunde de fapt, în spatele acestei iniţiative:

1. Scoaterea unor mari suprafeţe de pădure din Parcul Natural Apuseni, pentru a nu se mai supune legilor stricte de conservare şi pentru a putea fii defrişate masiv, după bunul plac al aleşilor locali. Beneficiari direcţi: primăriile care deţin păduri în Parc.

2. Boom-ul imobiliar ce va avea loc după scoaterea unor suprafeţe din Parc, acum fiind interzise amplasarea de construcţii în zonele de protecţie. Adică: case de vacanţă, pensiuni, hoteluri, etc. Ghiciţi cine deţine majoritatea terenurilor pe care s-ar putea amplasa construcţii în zonă? Prefectul Ghilea şi deputatul Seremi, care le-au cumpărat pe bani de nimic de la locuitorii din zonă s-au le-au concesionat de la primării.

Dacă privim lucrurile strict… silvicultural, tot aici găsim şi soluţia:

E adevărat, sunt atacuri masive de gândac de scoarţă în zonă, arbori afectaţi şi arbori doborâţi de vânt, care ar trebui extraşi pentru că sunt surse de infestare pentru ceilalţi. Dar pentru asta nu trebuie să defrişăm tot, să tăiem „arborii afectaţi”, adică unul afectat şi 10 sănătoşi, cum se urmăreşte. Se poate face combaterea dăunătorilor, a insectelor, prin mai multe metode de combatere:

– combatere chimică, în care se fac tratamente cu diferite substanţe chimice toxice sau repelente, pentru insectele dăunătoare

– combatere cu curse feromonale, când insectele dăunătoare sunt atrase de curse cu feromoni şi sunt astfel capturate

– combatere biologică, în care se inoculează un anumit virus în populaţia de insecte dăunătoare, care va induce o boală şi le va decima.

Toate aceste metode se folosesc în practica silvică din România. E adevărat că legile stricte de conservare interzic unele metode de combatere, dar se pot cere derogări în acest sens, care să permită folosirea lor acolo unde situaţia o impune, nu desfiinţarea Parcului.

Directorul ICAS Cluj, care a participat la această mascaradă, este unul dintre cei mai buni specialişti în combatere biologică din România. Îl cunosc personal pentru că şi eu am colaborat cu această instituţie.  M-a surprins reacţia lui referitor la această problemă.

Oricum aceste metode de combatere sunt, într-adevăr costisitoare. E mai uşor să tai tot la ras, pentru că investeşti foarte puţin în exploatare şi în plus mai valorifici şi lemnul, decât să investeşti bani în combatere, unde te alegi cu mulţi bani daţi, fără lemn de vândut, DAR CU O PĂDURE CURATĂ. Din punct de vedere economic, adică al profitului, nu are nici un sens.

De la instalarea ei, într-o pădure investeşti bani cam 50 de ani, abia după aceea poţi scoate câte ceva, iar banii cei mai mulţi se obţin la vârsta exploatabilităţii, de 80-100 de ani, când exploatezi cea mai multă masă lemnoasă. Un primar vrea să scoată bani DIN ORICE … în 4 ani, cât ţine un mandat. Aceste 2 „planuri manageriale”, cel silvic şi cel… politic, nu coincid. Şi atunci ce facem? Desfiinţăm Parcul, mai luăm nişte păduri la vârsta exploatabilităţii, le tăiem la ras… şi peste 4 ani, vedem noi ce v-a mai fii.

Există acum atâtea posibilităţi de a accesa fonduri europene pentru conservarea ariilor protejate. Nu era mai bine, aceea întâlnire să se concretizeze cu înfiinţarea unui ONG care să-şi propună acest lucru: atragerea banilor europeni  PENTRU PROTEJAREA PARCULUI NATURAL APUSENI, nu pentru desfiinţarea lui?

Anunțuri

3 responses to “Lasă-mi, toamnă, pomii verzi… şi mai lasă-mi Parcul Natural Apuseni

  1. Acesti primari sunt reprezentantii populatiei din zona si crede-ma ca toata populatia doreste desfiintarea parcului pt ca vad o sursa de venit acolo.Problema e in momentul in care apar inundatiile si alunecarile de teren iar pe acesti primari nu-i mai gasesti sau daca-i gasesti ridica din umeri spunand „ce sa facem noi impotriva naturii „.Ei, atunci realizeaza, tardiv,ca si-au distrus habitatul ,ca si-au facut efectiv viata mai scurta si mai grea.Bineinteles ca in aceste momente apeleaza la compasiune si omenie, primind ajutor tot de la cei neimplicati.Si uite asa subventioneaza statul,adica noi,traiul nesabuit al unor oameni, pana la urma lipsiti de caracter.Mai sunt popoare sarace,chiar in Europa,care au luptat si au trecut prin greutati mai mari decat ale noastre ,poate chiar n-au avut ce sa manance ,(vezi ex Serbia)dar nu si-au taiat padurile.De ce?Pentru ca sunt puternici si suficient de inteligenti pt a intlege ca numai asa pot rezista daca lupta si nu se autoditrug.In ceea ce ne priveste,eu cred ca numai in momentul colapsului ne-om destepta.Atat timp cat exista resurse o sa existe o multime de astfel de oameni care sa caute solutii sa le exploateze,pt simplu fapt ca e mai usor sa distrugi decat sa construiesti.Cand o sa ajungem la colaps atunci mare parte a acestora vor disparea si o mica parte v-a constientiza si se va reorinenta.Acela consider eu ca va fi momentul 0 al acestei tari.Daca o sa reusim sa trecem de acest moment o sa renastem,daca nu praful si cenusa………

  2. ar trebui sa avem incredere in profesionalismul si experienta specialistilor,fara sa criticam mai ales ca alti nici nu stiu cu ce se” mananca „silvicultura.!

    • @ stelian – Ai foarte mare dreptate. Totusi cand profesionalismul si specialistiii avanseaza opinii pentru a masca interese mari, nu ne putem abtine sa nu criticam. Ca unii nici nu stiu cu ce se mananca silvicultura, si asta e foarte adevarat… dar nu e cazul celor care au scris sau au comentat acest articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s