Comentariu la „Despre opţiunile din viaţa ta”

Am făcut un comentariu la articolul Despre opţiunile din viata ta„. Foarte interesant articolul de pe blogul lui Buddha, am descoperit astfel noi valenţe ale… pasionatului de informatică Alexandru Negrea.

Am postat rândurile de mai jos la secţiunea Comentarii, la articolul respectiv, dar după ce am realizat cât de mult am scris, am considerat că ar putea fii un articol… pe blogul meu. Deci:

1. „Aş fi făcut o psihologie, o sociologie… mă rog, e prea târziu acum.” Cred ca nu e deloc prea târziu, ba chiar aş zice ca e exact timpul potrivit. La 18-20 de ani nu ai acumulat suficiente experienţe pe care să le poţi asocia cu noţiunile teoretice care ţi se predau acolo. La 28-30 de ani cred ca e ideal să faci o facultate de genul ăsta, dacă timpul iţi permite, bineînţeles. …mai sunt înscrieri şi în toamna :).

2. „cât de sigur eşti că persoana de lângă tine este cea mai potrivită … din multitudinea existentă?„. Dacă iţi pui aşa problema, clar ca nu e EA. Dacă va apărea în viaţa ta, nu o să te mai întrebi dacă e sau nu e potrivită. Pur şi simplu VEI ŞTII asta. E ca şi cum ai intra într-o depăşire cu maşina, dacă vine ceva din faţă şi nu ai timp să treci, vei frâna, acţiune venită din subconştient. Dacă ai timp să treci, subconştientul te va lăsa să apeşi mai departe pe acceleraţie. La fel şi cu relaţia, subconştientul nu va mai pune la îndoială dacă e sau nu e potrivită, ci te va lăsa să mergi mai departe. Mai demult cineva mi-a spus, legat de dilema „cum iţi dai seama ca e EA?”: „Nu pot să-ţi explic, vei înţelege numai când vei trăi aşa ceva. CÂND VA APAREA, VEI ŞTII. Nu vei mai întreba pe nimeni”. Aşa este, când a apărut, mi-am dat seama, am ştiut imediat, nu am mai avut … dileme daca e sau nu e EA. În aceeaşi săptămână i-am cerut mâna de la părinţi. Ii mulţumesc la Dumnezeu pentru că ne-a (re)intersectat drumurile. Oricum, Camil Petrescu dixit: „aleşii dragostei adevărate sunt excepţii tot atât de rare ca şi geniile”.

3. „Ne-am obişnuit să trăim într-un sistem de reguli bine împământenite, sub presiunea unor părinţi tradiţionalişti, ce ne pot dori binele îndemnându-ne la rău, iar schimbarea nu va veni prea curând, din câte îmi dau seama…”. Părinţii nu mai au loc într-o poveste de dragoste adevărată. De fapt nu mai are nimeni loc, decât cei doi. E adevărat, mai există părinţi, prieteni, fraţi, rude, etc., dar ăştia sunt pe locul 2. E foarte greu să accepţi acest lucru, de obicei ia ceva timp, dar dacă nu ai nici un regret ca ai făcut-o, e clar ca ai găsit-o pe EA. Când vom accepta FĂRĂ REGRETE acest lucru vom şti că am găsit jumătatea. Prima piatră de încercare a oricărei relaţii finalizate cu verighetă, este organizarea nunţii, când trebuie să ţinem cont de tata, mama, bunicul, bunica, fratele, sora, soacra, socru, naşul, naşa, vecinul, vecina etc., care fiecare îşi dau cu părerea, exprimându-şi frustrările că nu au reuşit să-şi organizeze propria nuntă aşa cum au vrut. Dacă vom ţine cont doar de părerea mirelui şi a miresei, începând de la nr. de invitaţi, la meniu, program şi la genul de muzica, vom înţelege că nunta, este primul pas al drumului în 2, nu în 2 + 10.

Un exemplu că în cuplu nu trebuie să intervină nici măcar copii: Cunosc o situaţie când, la câtva timp de la moartea soţului, văduva de 60 de ani le-a spus celor 2 copii, maturi şi ei, pe care i-au avut împreună: „Sunteţi copiii mei, vă iubesc enorm, dar niciodată nu v-am iubit la fel de mult ca şi pe el. El a avut 60% din inima mea, voi fiecare câte 20%.”

Părinte denaturat? Dragoste adevărată? Eu zic ca a doua variantă…

Anunțuri

2 responses to “Comentariu la „Despre opţiunile din viaţa ta”

  1. Nu cred ca exista tarziu sau devreme,doar momente in care esti sau nu pregatit ca sa abordezi cu potential maxim anumite aspecte.Este normal sa faci pasi grsiti,sa eziti..etc,pt ca stimate maestre” doar prostii n-au dubii” si merg asa drept si sigur din cauza potentialului si optiunilor reduse de care dispun.Cu adevarat puternic este,in opinia mea,acela care dispune de puterea si valentele necesare unei reorientari.Totusi sunt putini, chiar si azi, cei care fac sau au facut o astfel de intoarcere la 180 de grade.Numai cei implicati in intro astfel de situatie stiu cat de dificil este si cum e sa lasi deoparte tot ce-ti este cunoscut si sa abordezi situatii complet straine.Atunci mai realizezi defapt cat de simplu le este celor care fac acelasi lucru de ani de zile.Personal nu cred in productivitatea omului dupa ani de experienta decat in cazul unor realizari de exceptie ale acestuia.Este pacat sa nu explorezi un alt univers atat timp cat ai puterea sa o faci.Asa ca maestre ne doresc mult succes si bafta

    • Stimabile, ai perfecta dreptate. O reorientare, indiferent daca e pe plan profesional, sentimental, financiar, etc., inseamna, pana la urma, o masura a potentialului tau. As merge si mai departe, inseamna si acceptarea si asumarea unui esec. Si asta presupune o mare tarie de caracter si dovedeste o mare incredere in fortele proprii. Poti mai mult. Iti poate fii mai bine. Cel mai dureros si mai condamnabil este sa te complaci intr-o situaţie (fie o relatie, casatorie, job, orientare profesionala, politica,etc) sa iti dai seama ca ti-ar putea fii mai bine, dar nu faci nimic pentru asta. De ce? De teama, de lene, de… „ce o sa zica lumea”. Atunci esti cu adevarat… pierdut. Sa nu uitam ca „Succesul este dat de rapiditatea cu care treci de la un esec la altul”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s