Lucruri bine făcute

Acum 6 ani ne-am promis, absolvenţii promoţiei 2003 ai Silviculturii de la Oradea, că ne vom întâlni în fiecare an, pentru a sărbătorii 1 an, 2 ani,… X ani de la obţinerea titulaturii de ing. A fost o promisiune care s-a concretizat abia după 6 ani. În acest week-end, la Beliş, jud. Cluj.

A fost o revedere foarte plăcută şi emoţionantă, de unii colegi nu mai ştiam nimic  iar pe alţii nu îi mai văzusem de la licenţă. Au participat, în ordinea în care au venit: Vasile – coorganizator şi gazdă, adică „nenea proprietaru”, Sică – coorganizator, Daniel, Virgil, (ultimi 2 au venit împreună dar m-am uitat cine s-a dat primul jos din maşină), Petrică – el a stat doar câteva ore, dar, având în vedere că are o funcţie care îl solicită foarte mult, îl înţelegem şi ştim că oricând ne putem baza pe el, Daniel, Nicu, Dacian, Adrian şi Nicu. Şi subsemnatul blogger.

Vasile, Sică şi eu  am ajuns încă de vineri la „locul faptei” şi am făcut tot posibilul, adică nişte grătare, pentru a-i întâmpina cum se cuvine pe colegii de la Focşani, Daniel şi Virgil, care, după 650 de km de condus, au ajuns pe la 2 noaptea. Oricum noaptea respectivă s-a prelungit… până dimineaţa la 8.30, cu muzică, nişte ţuici, nişte vin şi … discuţii bizantine între orele 5.30 – 8.30.

A doua zi au ajuns şi restul colegilor şi dacă eu şi Sică am reuşit să dormim câte ceva în cursul zilei, pentru Vasile şi soţia lui, Delia, a fost mai greu, pentru că trebuiau să-i aştepte şi să-i cazeze pe fiecare.

Am rememorat evenimente din timpul anilor de studenţie, am aflat informaţii despre alţi colegi de care chiar că nu mai ştiam nimic, am glumit, am râs, „că aşa ne place nouă, să ne râdem”, am băut, am gătit, ne-am plimbat, ne-a plouat, am făcut şi politică… am făcut chiar şi un guvern. Mai spre dimineaţă, oricum în aceeaşi euforie bahică prin care a luat naştere şi cel actual, al lui Boc. Numai că al nostru ar fi fost mai bun…

Muzica a fost asigurată de … inegalabilul, incomensurabilul, maestrul Sică. Logistica de la el şi de la Delia. Dar am fost aproape fiecare, pe rând… la pupitru DJ-ului.

A… să nu uit. Sică a şi jucat. Cu Mihaela. Si cu Virgil, cu Vasile, cu Daniel,  cu mine…. Dar mai spre dimineaţă.

Concluzii:

Ne vom întâlni în fiecare an de acum înainte.

Legăturile de prietenie formate în studenţie o să ţină toată viaţa.

Mai erau colegi pe care ne-am fi putut baza. Ar fi venit la întâlnire, dar nu au fost invitaţi. Din păcate nu au fost decât 10 camere. Nu am vrut să facem o selecţie, pur şi simplu aşa a ieşit. Ne-am promis că la anul îi chemăm pe toţi. Oricum anul acesta a fost doar o întâlnire pentru a închega comitetul de iniţiativă pentru următoarele.

Despre sistem: Sistemul silvic este un sistem care se va distruge prin implozie, dacă nu se va reforma.

Nu se mai face meserie, faptul că trebuie să faci profit pentru instituţie se bate cap în cap cu principiile de bază ale silviculturii. Şi cu principiile tale de ing. silvic. Şi de om. Nu poţi să fii organ de control cu 800 ron/ lună, inclusiv salariu de merit.

Este un sistem în care promovarea se face pe orice altceva decât pe criterii de performanţă sau concurenţă loială. Vezi şi postul ăsta. Înregimentarea politică este obligatorie. Obligatoriu cu cei de la guvernare. În plus de asta mai şi costă… Un post de director de direcţie silvică, costă, în unele locuri, cam cât un post de şef de ocol în altele … cam 30.000 eur. Un post de director de direcţie silvică  în zonă cu potenţial… economic sau silvic, costă cam cât un post de prefect 50.000 – 80.000 eur.  Cel mai ieftin şef de ocol – 10.000 eur. Asta pe 6 luni, până la alegeri. Cui dai banii? La … partid, sau la un reprezentant în teritoriu al partidului. Toată lumea ştie asta, „oferta” e, oarecum publică, în interiorul sistemului. La fel şi lista de preţuri.

Mi-a plăcut o remarcă: „La noi şefii de ocol nu îi pune directorul de direcţie. Îi pune direct ministrul”.

Poţi ajunge la DNA şi dacă faci şi dacă nu faci ceea ce ţi se ordonă. De fapt tu răspunzi ce semnezi, nu partidul care te-a pus acolo. Dacă faci, de ce ai făcut, dacă nu, ca să-i dai în gât pe cei care te-au zburat dacă nu ai făcut ce te-au pus ei. Oricum nu e bine. Cu DNA-ul nu-i de joacă. Nici cu partidul.

Oameni perfect dedicaţi, pasionaţi şi valoroşi, cu 15 ani de experienţă profesională şi toate studiile în domeniu (liceu, şcoală postliceală, facultate, master) se gândesc la … reorientare profesională. Succes Lăiţă- Îţi ţinem pumnii..

Sunt şi persoane care nu le pun toate la suflet şi  compensează toate mizeriile sistemului cu faptul că fac ceea ce le place şi nu se văd făcând altceva. O să ajungă departe în meseria asta. Succes Vasile, şi ţie îţi ţinem pumnii.

Ştiţi ce a spus Lincoln: „Dacă vrei cu adevărat să fi un om mare, POŢI SĂ FII.”

Alţii au părăsit deja sistemul după doar câţiva ani, cam 2 în medie. Nu o să mai revină. Eventual doar … la guvernare.

Eu am avut un oarecare regret că nu am profesat ca şi inginer silvic, în producţie efectiv. Am lucrat doar în învăţământ universitar silvic şi în cercetare.

Acum nu îl mai am. Regret numai că nu am plecat din RO când am avut ocazia. Încă nu e târziu…

Despre lucruri bine făcute şi … finalizate: nu e vorba de guvern…. Am făcut un ceaun, sau un gulaş, la care am participat toţi. Unii nu au crezut în proiectul „ceaun la grătar”, mai ales după ce a început ploaia. Dar a ieşit bine. Detalii aici.

Mulţumiri:

Tuturor celor care au participat. Daniel şi Virgil au făcut 2 zile din 3 pe drum. Nicu se căsătoreşte săptămâna viitoare şi sunt convins că mai avea pregătiri de făcut. Casă de piatră! Daniel şi Andreea au 2 copii acasă, care îi aşteptau. Pe Dacian şi Crina îi aşteptau doar băieţelul, fetiţa venise cu ei.

Lui Sică, că ne-a adunat în jurul lui, încă din studenţie. Ideea de a ne întâlni în fiecare an a fost a lui.

Lui Vasile, „că face lucrurile să se întâmple”. Nu ar fi fost posibil nimic fără el. Şi în studenţie era la fel. Un om extraordinar. La fel şi Delia, soţia lui.

Consoartelor noastre: soţii, prietene, viitoare soţii, că ne-au înţeles şi au acceptat faptul că au fost puţin neglijate. Unele puţin mai mult. Aici mă simt şi eu… Într-o ordine perfect aleatoare: Delia, Mihaela, Kinga, Gabi, Andreea, Paula, Vio, Crina, Mirela, Mihaela.

Lui Delia, Mihaela şi Kinga, că ne-au făcut cremeş.

Lui Alexandra şi Iulia, că ne-au făcut să ne dăm seama care este cu adevărat sensul vieţii. La 3 anişori, Alexandra a zis, în braţe la tati şi la mami: „Noi suntem o familie. O familie mai micuţă”. Felicitări părinţilor Gabi şi Adi, Crina şi Dacian, aveţi nişte fetiţe minunate.

Lui Delia şi Vasile. Aţi fost nişte gazde excelente.

În special lui Kinga, „fata cu gândacii”, cum a zis Alexandra, că mă suportă… în fiecare zi. Şi mai ales după ce am format guvernul, că mi-a fost cam… rău. Responsabilitate mare, ce vreţi…

Poze de la eveniment găsiţi aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s