Vând rinichi. Nu al meu, al ţării…

Videanu, ministrul  Economiei, a găsit soluţia pentru a trece de iarna 2009-2010. Vinde un rinichi. Nu al lui, ci al ţării. Adică va vinde … emisiile de carbon, ce îi revin României conform Protocolului de la Kyoto. Detalii aici.

Protocolul de la Kyoto este o convenţie încheiată între majoritatea statelor lumii (mai puţin SUA), care prevede combaterea încălzirii globale prin reducerea emisiilor de CO2 şi a altor gaze cu efect de seră. O măsură concretă este aceea că fiecare stat are atribuită o anumită cantitate de emisii de gaze cu efect de seră. Statele puternic industrializate trebuie, fie să-şi reducă emisiile (să închidă fabrici, industrii, etc.) ceea ce nimeni nu o face, fie să cumpere emisii de la statele mai puţin dezvoltate, care nu au industrii mari şi nu emit încât să-şi atingă cota. Aşa a apărut „bursa carbonului”, în care se tranzacţionează cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră.

Videanu s-a gândit că  ar putea face bani din vânzarea cantităţii de emisii alocate României, adică a posibilităţii de relansare a industriilor producătoare în Ro. Ne vindem emisiile şi sigur nu vom mai construi industrii producătoare. Dacă acum nu suntem în stare să emitem gaze cu efect de seră = dezvoltare economică PRIN PRODUCŢIE,  nu prin consum, ceea ce am avut până acum, ne asigurăm că şi pe viitor vom rămâne tot o ţară de consum.

Ne-am vândut mobila din sufragerie prin concesionarea rezervelor de metale preţioase de la Roşia Montana, am vândut mobila din dormitor prin concesionarea rezervelor de petrol din Marea Neagră şi vânzarea Petrom şi Rompetrol, ne-am ipotecat casa pentru un împrumut de 20 miliarde de dolari de la FMI şi Banca Mondială. Cum România nu mai are ce vinde, Videanu s-a gândit să vândă un rinichi – cantitatea de emisii care ne era atribuită conform Protocolului de la Kyoto. Urmează un ochi, un lob pulmonar, apoi ne vindem copii…

Următoarea vânzare cred că va fi banii din fondurile structurale. Dacă tot avem 13 miliarde de dolari primiţi de la UE şi nu-i putem absorbii, mai bine îi „vindem” şi pe ăştia. Cui? Celor care ne cumpără emisiile de carbon, să aibă cu ce construi industria care să emită.

La ce preţ? Cam 50% din valoarea lor. 30% intră la stat, 20% merg pe campanii electorale şi conturi personale.

Mă întreb care ar fi comisionul pentru o vânzare de genul acesta. Că ştiu în buzunarul cui va intra…. Tot acolo unde au intrat şi flota sau bordurile sau conturile lui Ceauşescu.

„Unde eşti tu, Ţepeş Doamne? Ca punând mâna pe ei…” (cred că s-a săturat şi el şi acum e online pe www.emigrare.info)

Anunțuri

One response to “Vând rinichi. Nu al meu, al ţării…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s